Vedem uneori la știri cum o mână de oameni se străduiesc, în ciuda intemperiilor și a propriilor puteri, să împingă balenele eșuate pe nisip înapoi în apa învolburată a oceanului. Tot așa, internet(autism)ul îi aruncă pe mulți în afara realului, îndemnându-i să funcționeze dezarticulat, fără context, în absența valorilor tradiționale, a alterității și reciprocității. Există astăzi, mai mult ca niciodată, pericolul debusolării și insularizării individului, care trăiește tot mai rar bucuria împărtășirii, a mutualității, a confirmării propriei valori prin raportare la alţii, dar mai ales prin curajul de a proiecta viziuni proprii.
Lumea în care trăim este suprasaturată de produse finite, serializate, cu finalitate imediată şi, odată ce am învăţat să reacţionăm la ele în chip erotic, sub impulsul gratificării instantanee, este foarte greu să te mai întorci la dificilul drum al interpretării, la riscantul, umilitorul, sublimul, gratuitul traiect al interogării, al scormonirii și iscodirii în căutare de sensuri și rosturi. Poeţii și prozatorii continuă însă să omagieze prin ritualuri ancestrale magia cuvântului. Ei sunt aristocraţii cuvântului care, fără de ei, n-ar mai scăpăra în întuneric, arătându-ne calea.
Profesorii de limbă, literatură şi comunicare de la Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării le demonstrează studenţilor că lectura e mai fascinantă decât Facebook-ul, iar haiku-urile mai dense în semnificație decât sms-urile. Citind cărți, revelându-le mesajul și stilul, căutând chei de descifrare a textelor și imaginilor, învățând limbi străine, reînvățând propria limbă, căutând căi optime de comunicare, de îmbrățișare verbală și vizuală, ne ostenim împreună să salvăm balenele albastre fără de care apa oceanelor s-ar preschimba în smoală.
Conf. univ. dr. Luminița-Elena Turcu
Decan al Facultății de Litere și Științe ale Comunicării