Studente ale FLSC, membre ale Centrului de Scriere Creativă al USV – Martie 2026
Studente ale FLSC, membre ale Centrului de Scriere Creativă al USV, premiate la Concursul Tematic Internaţional de Artă şi Literatură „Iubirea nu e roz”
Între 14 ianuarie şi 28 februarie 2026 s-a desfăşurat la Bucureşti Concursul de Artă şi Literatură „Iubirea nu e roz”, organizat de către SC JOLIE ARTE SRL, un concurs derulat pe două secţiuni: artă vizuală și creație literară, conceput în scop cultural-artistic. Concursul a fost deschis cetăţenilor din România, Republica Moldova și diaspora. Acesta invita la o reflecție artistică și/sau literară asupra iubirii reale, imperfecte, intense, contradictorii, dureroase sau profunde prin înscrierea în concurs, în cadrul secţiunii de creaţie literară, a maximum trei pagini de proză sau a trei poezii inedite pe tema precizată.
Rezultatele, afişate în format digital pe 15 martie 2026, le-au situat pe podiumul laureaţilor pe două dintre studentele Facultăţii de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării din cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava. Astfel, Nicoleta-Alexandra Velneciuc, studentă în anul al III-lea la specializarea Limba şi Literatura Română-Limba şi Literatura Spaniolă, a fost distinsă cu premiul I pentru fragmentul de proză înscris în concurs, iar Lavinia-Bianca Irimescu, studentă în anul I la masteratul de Literatură română în context european, a obţinut premiul al III-lea, participând cu creaţiile sale lirice.
Ambele studente au fost coordonate de către Prof. univ. dr. habil. Ovidiu Morar şi asist. univ. dr. Lavinia Ienceanu, şi sunt membre ale Centrului de Scriere Creativă al USV, ale cărui workshop-uri sunt coordonate de către aceleaşi cadre didactice menţionate.
Studentelor FLSC câştigătoare le-au fost acordate trofee şi diplome, precum şi un exemplar gratuit din antologia de concurs „Iubirea nu e roz”, publicată la Editura Jolie Arte în cadrul colecţiei „Antologiile Jolie Arte 2026”.
Din creaţiile laureatelor redăm fragmentele care urmează:
luna plină taie orașul
ca un bec aprins într-o cameră goală.
Un corp pustiu respiră greu,
iar aerul rece îi lipește umbra
de podea. […]
Se-aude plânsul până-n lună
ea îl ascultă, îl strânge în tăcerea ei.
Doar Dumnezeu pare departe,
ca un vecin care stinge lumina
să nu audă. […]
Undeva, într-un bloc uitat,/ la ultimul etaj,
stă o femeie pe care lumea a pierdut-o […].
Trăiește, îți spun pereții, / te așteaptă uneori,
alteori nici nu-ți mai știe numele.
Se evaporă încet
pe sub sticla spartă a geamului
care se clatină în fiecare vânt,
iar un sânge negru
îi acoperă pielea ca o umbră
ce nu vrea să plece.
Căldura din cameră
arde fără lumină,
ca un răsuflu blând
care se transformă în țipăt.
Cupluri de tineri stau ascunși sub umbrelele unui fast-food sau aleargă pe trotuar, încercând să se adăpostească sub vreun acoperiș. Mirosul de 14 februarie plutește în aer, maroniu stins, precum un pui de pasăre rănit ce gustă din dulceața amară a unei mure strivite în timp ce puii de om stau cu iubirea vieții lor, iar alții tânjesc după ce au pierdut prin inconștiență. […] El stă cu brațele încrucișate la piept și cu privirea pierdută în farfuria pe jumătate goală în timp ce ea vorbește. […] ea îi întinde mâna pentru a o prinde pe a lui; scena închipuie o promisiune mută că se vor revedea cândva […] . […] tăcerea a devenit singurul lor limbaj comun. Mereu se irosea în priorități străine, lăsându-şi atenţia pradă altor urgențe. […]
Mă îndepărtez de fereastră, purtând în piept ecoul acestui salut mut. Lângă stația de autobuz, doi vagabonzi își împart resturile unei zile reci. Unul poartă în ochi trădarea soției pe care a prins-o cu altul când s-au întors de pe front, celălalt – nebunia sfântă a celui care a mângâiat mâna morții până la capăt. Iubirea nu e roz pentru toată lumea. Iubirea este!
Lavinia-Bianca Irimescu, „Târziu în noapte”, „Ultimul etaj”
Nicoleta-Alexandra Velneciuc, „Iubirea nu e roz”
Textele tinerelor scriitoare abordează tema iubirii, dar, în acelaşi timp, o şi întruchipează, în ipostaza sa canalizată spre cuvânt şi arta condeiului. Dacă, potrivit maximei poetice danteşti, „iubirea mişcă sori şi stele”, reuşita confirmă faptul că iubirea purtată în fibra scrisului autentic mişcă şi se mişcă, dincolo de „potrivirea cuvintelor”, în acord deplin cu motto-ul USV: Visează, creează, inovează!, şi, pe această cale, invită şi la contemplarea literaturii în epoca actuală, nu doar ca pe un obiect de studiu, ci ca pe o formă vie de cunoaştere.
În calitate de membre veterane ale Centrului de Scriere Creativă al universităţii sucevene, premiantele au dat dovadă de deschidere, de implicare constantă, de ingeniozitate şi de o apetenţă autentică pentru arta scrierii creative. În acest context, prima dintre multele reuşite pe care le anticipăm în cazul acestora, nu este doar o recunoaştere a talentului, a curajului şi a priceperii de a transforma vulnerabilitatea în forţă poetică, ci constituie dovada unui parcurs extracurricular remarcabil, construit cu răbdare, cu perseverenţă, cu rezilienţă, cu efortul neobosit al depăşirii propriilor limite, cu fidelitate faţă de propriul drum şi, mai presus de toate, cu încredere în puterea creatoare a literelor.
Dincolo de valoroasa performanţă individuală, concretizarea vocii poetice a studentelor premiate reliefează dimensiunea actuală a spaţiului formativ pe care Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării, prin activitatea Centrului de Scriere Creativă al USV, încearcă să îl creeze pentru toţi studenţii USV cu ajutorul workshop-urilor (bi)lunare organizate. Emulând un mic laborator de creaţie în care consilierea artistică, feedkback-ul punctual şi generos, gândirea critică şi sensibilitatea artistică se întrepătrund şi potenţează reciproc, Centrul de Scriere Creativă reînnoieşte invitaţia, adresată tuturor studenţilor USV pasionaţi de scrierea creativă, de a se alătura comunităţii literare în vederea explorării instrumentelor şi modalităţilor de găsire, (re)definire şi proiectare a propriei voci poetice în acord cu propria individualitate creatoare şi, totodată, cu tendinţele şi principiile producţiei editoriale actuale.